3 iunie

INOUBLIABLE. Prima noastra piesa, in teatrul acela imens, pe scena de lemn bej, cu cele 20 de reflectoare care asfixiau totul. A inceput cu 2 ore de handball, o ora de alergat si una de matematica. :)) . La ora 12 a inceput totul: fuga, magazin, sucuri si bomboane, "vreau vin!" "ai deja!", ne-am ascuns si am fugit, am fumat, "you bitch!" "da EU, si EU te iubesc.", iar fuga pt ca as usual intarziasem, H. in spate strigand "bitch opreste-te ! ba nu ma lasa aici" "grabeste-te ca trebuie sa ajung la restaurant" "bine nu vin" EU ma duc mai repede cu C. cand auzim "ba era sarcastic". Deci a fost totul o furtuna, toata lumea fugea, se grabea, arunca genti, imprumuta sucuri, impartea tigari, se grabeau si mai ales se faceau poze. Da, am mii de poze cu un grup de actori absolut geniali care dansau "dansul ratei" da, si EU. Sunt amintiri din fata teatrului Studio, cand au uitat cheile, cand stateam in fata Centului National de Arta si Dramaturgie pe jos, cu cate o tigara si cu un bong, cand vorbeam despre cel mai barfit barbat din liceu, cel mai bun, cel mai frumos cel mai cel mai. H. "Intrati repede, e randul vostru la lumini si filaj tehnic! HAI!!" arunc tigara si intru ultima, ca de obicei, ne inghesuim toti in culise si exclamam in cor "wAAAAAU", sublim moment, nu am de gand sa descriu ce am vazut acolo pt ca e ceva mai minunat decat pestera lui ali-baba, EU si Miguel eram cei mai implicati, cei mai nehotariti, cei catre spuneau ca este enorm. EU si Miguel suntem altfel intre ei noi ne vedem mai bine, la inceput am crezut ca o sa se terimine anul asta altfel dar nu, e la fel, un joc de priviri si cuvinte[mai ales de cuvinte >:)]. EU eram regina, si desi am avut doar 4 replici in toata piesa numai EU am fost felicitata a doua zi de jumatate de liceu, de profestorul de istorie care ma adora [ca toti si ca de obicei] si de parintii celor carew venisera sa-si vada plozii pe scena. EU am fost cea mai fericita in ziua aia, cea mai frumoasa, vocea cea mai rezonanta, cea mai buna actrita, rolul cel mai bun, pozele cele mai multe. Nu uit cu cine am fost, cine a fost cea mai penibila din autocar [da kelly da kelly =))] nu pot sa explic cat de minunat m-am simtit cu EI, pe scena, in spatele cortinei, in ultimul rand langa tipii cu lumina, in fata teatrului, in baie pe intuneric cand ne incurcam pantalonii pt ca nu era lumina decat undeva unde era un paianjen, cand m-am trezit la inceputul piesei singura cu cal in mana si cu toti care se uitau la mine si nu stiam daca sa ma duc, nu pot sa explic cum este sentimentul de frica din cauza reflectoarelor, sau a celor 300 d eoameni care asteapta sa vorbesti si sa gesticulezi ceva eh si de frica incepi sa plangi si incep toti sa planga, ne tineam toti unii de altii de parca era apocalipsa, si te trezesti pe scena cu ochii rosii dar de fapt nu pt ca suntem ACTORI si stim tot ce trebuie sa stim, si am party party in haine de armata si in fata teatrului.

Pt cei care MA CUNOSC atat de bine incat se asteapta la cate o urma din partea MEA, tin sa precizez ca da, si atunci am facut o prostie. Am aruncat o tigara evident aprinsa intr-un cos de gunoi, ar fi putut lua foc, nu? EH aesta era un cos de gunoi doar pt HARTIE, in 30 de secunde un nor de fum apare in spatele meu, Miguel: a luat foc cosul !! M: jiz, eu am aruncat o tigara in el. :)) Ca sa stingem am aruncat cu red bull si cola, vinul meu PAS TOUCHE! Cand am terminat piesa toti parinti vorbeau de un mic incendiu in centrul orasului "voi l-ati vazut?" M: nu doamna, EU l-am provocat.